Madame's Blog

Gânduri…în loc de jurnal

Forever not yours… Noiembrie 27, 2010

De obicei nu pot scrie decat singura, in locul meu, cu ceai, cu muzicile mele frantuzite, cu tremollo-uri ca mieunatul de pisica…acum va scriu dintr-o camera plina de lume, din “sufrageria” de la Zarnesti – vesta mea kaki atarna pe scaun ca si acum doi ani, port acelasi pullover alb din seara aia…un déjà vu in absentio extrem de ciudat, caci nu-mi dar seama daca ii zambesc cu nostagie – melancolie dulce, sau cu necaz…

Am vrut sa scriu postul asta de la Bran – cand unele lucruri vazute mi-au dat de gandit – cum iubim, cum inselam, amintiri sau realitati – it’s a pity he already has a wife, dar oare nu-i pacat pentru el si nu pentru tine? No strings attached might be fun…Madame nu sustine, dar nici nu se poate intreba…ce-i mai frumos: caldura unui brat care iti infasoara umerii intr-o seara de toamna in care nu e frig sa-ti clantane dintii, dar e placut sa te alinti si sa ceri fructe de artar rotunde si aurii…sau e frumoasa independenta de a calatori singura, de a nu depinde de telefon, de a nu suna sa vezi ce face…dar nici sa fii sunata? Numim cu atata usurinta”a mea”, „al meu”, cu drept de viata si de moarte, sau ne temem sa posedam, ca sa nu ne pierdem independenta, libertatea, eu-ul…

running away from you...

Dragostea e mereu frumoasa si face frumoase toate fiintele de sub vraja ei – e in egala masura si otrava, si gaz lacrimogen, si insomnie si durere…the beauty of it all is just the torment, the maelstrom, the merry go round…

Depinde doar de tine ce iti alegi – part time lover, full time friend – beauty will always be in the eye of the beholder…depinde doar de tine cat de repede te plictisesti, cat de repede lasi sa moara fluturii si cat de repede ii cauti in alta parte – cat de repede inseli, cat de repede regreti, cat de repede afla…si iarta sau nu…depinde de cat de mult iti pasa…you gotta love a little, loose a little, so you can live a little…

Flames to dust, lovers to friends…friends to lovers, sparkles to flames…ma tem ca the thin red line between them e mai capricioasa decat electrocardiograma unui cardiac in pragul atacului de cord…ceea ce traiesc de cateva luni, ca sa las socurile unui an intreg in spate, nu ma face sa ajung la o concluzie…seri de teatru, ceaiuri ca in anii ’70, get-to-be-the-princess cat iesi in oras cu o gasca de baieti, spre indignarea, uimirea si barfa tuturor, dar fara sa-ti pese, plimbari sub clar de luna – let-me-be-your-friend e un joc fun de jucat, printre shot-uri de absinth si fumuri de tigara…partial mai greu cand nu stii ce vrei, cand nu stii sa ceri, cand nu poti sa dai…si cand reciprocitatea acestor actiuni nu spune nimic mai mult…ramai cu insomnii unilaterale, incapabila sa intelegi…is it all about hormones or is it more than that?

…to be continued…

Later edit: Song of the day: Avantgarde – Alina

Anunțuri
 

Data stelara necunoscuta… Ianuarie 19, 2010

…as another day crumbled to evening, as the snow got thicker and thicker at my window, sparkling in the orange street lights like Christmas ornaments, I couldn’t help but wonder: a devenit Bucurestiul un illo tempore, un tunel al timpului in care fiecare colt de strada imi evoca amintiri vechi de sapte ani, moarte si ingropate ca un cui de usa?

O plimbare recenta prin centru mi-a deschis sertare si mi-a rasfoit albume cu poze din vremuri si vesele si triste…bulevarde pe care m-am plimbat, singura, in doi sau cu gasca…ganguri, alei de parc si banci pe care am stat, am clipit strengareste din gene, mi-am legat rolele si am mancat de la McD’s, am ras, am plans, am iubit sau nu.

Sunt atatea si atatea locuri…drumul Victoriei – Romana via Povernei – Universitate, Motoare, BCU – Unirii pe vremea cand mancam bomboane Raffaello…Suburbia, Hanul lui Manuc, Villacrosse, Valea Regilor, Fire, CoolCat, Niste Domni si Fii, Argentin, Club A, Mercur…in jos spre Kogalniceanu, spre Rectorat, spre cantina, spre Opera, spre Parcul de la Eroilor via Izvor sau via Cismigiu, catre B52…Gradina Botanica, Herastraul, Teatrul de Vara, Romexpo, targuri de carte, concerte…Cotroceni, Razoare, 13 Septembrie, Dorneasca, clatite uriase la Dream Pizza, Parcul Moghioros, Valea Oltului…Grozavesti, Carrefour, Crangasi, Biserica Belvedere, Str. Pascal Cristian…Regie, Pirahna, (celalalt) Rectorat, Lacul Morii…Dambovita…camere de camin, U-uri, P-uri, C, A(1)…zambete, sarutari, cioc-cioc, nopti nedormite in sesiune, gatit pe coridor sau comandat pizza la Filos, narghilea, vin fiert si razboi civil cu portocale si ghemotoace de hartie…

Intrebata in urma cu cativa ani daca mi-ar placea sa raman, am raspuns fara ezitare ca da…acum…acum nu stiu. Imi displace profund Bucurestiul in perioada sarbatorilor de iarna sau cand sunt dezolant de singura…imi displace murdaria lui, graba, rautatea, fetele triste din metrou in fiecare dimineata, “merg muncitori la uzine, pasii li’s grei dupa cei 45 de ani…de lumina”… imi place totusi ca e un oras care canta, desi cam tare si cam fals, si ma indragostesc iremediabil de el in fiecare primavera, din martie pana-n mai, urmand sa ma topesc si sa visez la marea cea mare in toate cele 3-4 luni de vara imposibil de torida cu care e binecuvantat orasul…

As ramane si as pleca…mi-e uneori dor de linistea si confortul de provincie, dar toate albumele de amintiri de mai sus inca nu ma lasa sa plec…intr-un fel pentru ca e orasul tau, pentru ca e orasul in care ne-am cunoscut, pentru ca e orasul care mi-a dat prieteni…orasul care te face sa te invarti ca un titirez…si depinde doar de tine sa stabilesti directia si viteza.

Tot scriu despre amintiri, tot ma leg de trecut…din ce in ce mai recent, cu irizati de “antic”, inevitabil present…cred insa cu tarie ca the picture of life you have seen is the frame of the self you have been…and therefore…I’m sleeping with ghosts. Everynight. Zburator cu plete blonde…vin la noapte de ma fura ;;)

Songs of the day: (couldn’t make up my mind:P)

Placebo – Sleeping with Ghosts

Alternosfera – Spune-mi