Madame's Blog

Gânduri…în loc de jurnal

Pure morning… Octombrie 24, 2010


Carti pe podea, soare blajin de toamna printre perdele, copaci galbeni la fereastra…

Ma plimb pe sub alei cu tei, ce imi amintesc de aleile cu tei din mahalaua copilariei mele, Muzicanti, alei ca niste catedrale in care ardeau lumanari  in frunze galbene ce cadeau din ramurile impletite in chip de ogive…

Am lipsit atat de mult de aici, ca nici nu mai stiu cand mi-au crescut aripi – un sfarsit de vara cum n-am avut de mult – inconjurata de prieteni, de atatia oameni dragi, chiar daca mi-au fost aproape doar vreo luna si-o saptamana – plimbarile cu bicicleta duminica in Herastrau, iesirile prin toate carciumile Bucurestiului –  de la Divan, la Niste Domni si Fii sau la Absintherie, “lieu du temps perdu…” teatru, filme la MTR, rasete pana la crampe prin Cotroceni, ceai, plimbari sub clar de luna…nu stiu cand au trecut, cum de-am avut energia sa le fac pe toate, sa ma scutur de toata oboseala cuibarita in oase…credeam ca am murit intr-un inceput de septembrie, si m-am inselat atat de mult, incat bucuria redescoperirii unor things my heart seemed to know and yearned to remember, ma poarta, heureuse que je peux toucher aux etoiles…

Am citit – Prins de Petru Popescu, Europolis de Jean Bart – mi-am dat seama ca Bucurestiul, the city we all love to hate, mi-e drag atunci cand e bland – cand ma sperie, visez la Sulina, si pot vedea in ruina ei prezenta gloria Europolisului…mi-e dor de soarele Deltei care mi-a alungat iarna din suflet…si ma bucur de fiecare raza care ma face sa zambesc in zilele superbe de toamna ca cea de azi…abia astept sa ies, cu camera pe umar, sa vad rosu, cajou, auriu,verde kaki, sangeriu, bronz de toamna…

M-am intrebat de ce nu am putut sa scriu despre toate astea pe masura ce s-au intamplat…si nu e vorba ca nu am avut timp…Mi-e aproape frica sa ma trezesc, caci tot imi pare ca un vis…clepsidre cu nisip mov imi numara secundele – menestreli vechi, ca la cenaclu – tot nicu, mircea si-alexandru imi canta trairile – imi vibreaza muzici prin zambete cand ascult alexandrina…am inca nisip de la sfantu gheorghe in rucsac (am vazut asta cand l-am coborat azi sa-l pregatesc pentru bran:D) – vrei soare, soare iti dau…

….to be continued…

Later edit: Song of the day: Alexandrina – La nuit…

 

Data stelara necunoscuta… Ianuarie 19, 2010

…as another day crumbled to evening, as the snow got thicker and thicker at my window, sparkling in the orange street lights like Christmas ornaments, I couldn’t help but wonder: a devenit Bucurestiul un illo tempore, un tunel al timpului in care fiecare colt de strada imi evoca amintiri vechi de sapte ani, moarte si ingropate ca un cui de usa?

O plimbare recenta prin centru mi-a deschis sertare si mi-a rasfoit albume cu poze din vremuri si vesele si triste…bulevarde pe care m-am plimbat, singura, in doi sau cu gasca…ganguri, alei de parc si banci pe care am stat, am clipit strengareste din gene, mi-am legat rolele si am mancat de la McD’s, am ras, am plans, am iubit sau nu.

Sunt atatea si atatea locuri…drumul Victoriei – Romana via Povernei – Universitate, Motoare, BCU – Unirii pe vremea cand mancam bomboane Raffaello…Suburbia, Hanul lui Manuc, Villacrosse, Valea Regilor, Fire, CoolCat, Niste Domni si Fii, Argentin, Club A, Mercur…in jos spre Kogalniceanu, spre Rectorat, spre cantina, spre Opera, spre Parcul de la Eroilor via Izvor sau via Cismigiu, catre B52…Gradina Botanica, Herastraul, Teatrul de Vara, Romexpo, targuri de carte, concerte…Cotroceni, Razoare, 13 Septembrie, Dorneasca, clatite uriase la Dream Pizza, Parcul Moghioros, Valea Oltului…Grozavesti, Carrefour, Crangasi, Biserica Belvedere, Str. Pascal Cristian…Regie, Pirahna, (celalalt) Rectorat, Lacul Morii…Dambovita…camere de camin, U-uri, P-uri, C, A(1)…zambete, sarutari, cioc-cioc, nopti nedormite in sesiune, gatit pe coridor sau comandat pizza la Filos, narghilea, vin fiert si razboi civil cu portocale si ghemotoace de hartie…

Intrebata in urma cu cativa ani daca mi-ar placea sa raman, am raspuns fara ezitare ca da…acum…acum nu stiu. Imi displace profund Bucurestiul in perioada sarbatorilor de iarna sau cand sunt dezolant de singura…imi displace murdaria lui, graba, rautatea, fetele triste din metrou in fiecare dimineata, “merg muncitori la uzine, pasii li’s grei dupa cei 45 de ani…de lumina”… imi place totusi ca e un oras care canta, desi cam tare si cam fals, si ma indragostesc iremediabil de el in fiecare primavera, din martie pana-n mai, urmand sa ma topesc si sa visez la marea cea mare in toate cele 3-4 luni de vara imposibil de torida cu care e binecuvantat orasul…

As ramane si as pleca…mi-e uneori dor de linistea si confortul de provincie, dar toate albumele de amintiri de mai sus inca nu ma lasa sa plec…intr-un fel pentru ca e orasul tau, pentru ca e orasul in care ne-am cunoscut, pentru ca e orasul care mi-a dat prieteni…orasul care te face sa te invarti ca un titirez…si depinde doar de tine sa stabilesti directia si viteza.

Tot scriu despre amintiri, tot ma leg de trecut…din ce in ce mai recent, cu irizati de “antic”, inevitabil present…cred insa cu tarie ca the picture of life you have seen is the frame of the self you have been…and therefore…I’m sleeping with ghosts. Everynight. Zburator cu plete blonde…vin la noapte de ma fura ;;)

Songs of the day: (couldn’t make up my mind:P)

Placebo – Sleeping with Ghosts

Alternosfera – Spune-mi