Madame's Blog

Gânduri…în loc de jurnal

To be continued… Septembrie 11, 2011

Nu stiu cat am lipsit de aici, si nu stiu nici unde am fost … o primavara astenica, un inceput de vara paseist, un sfarsit de iulie ametit…un august care mi-a adus tot ceea ce nu credeam si nu stiam ca pot primi aproape fara sa cer…

am fost, la inceputul absentei mele de aici, mult prea necajita ca sa reusesc sa imi adun gandurile, incapabila sa reusesc sa scap de un laitmotiv scarlettian:P – lasam fiecare gand urat, fiecare lovitura de pragul de sus, fiecare sut in fund deoparte, aruncat pe podea, fara grija de haos, fara dorinta de a privi macar in clepsidra, sa stiu cat timp mai este, cat timp a fost si cat va fi sa treaca… am impachetat doar doua lucruri spre pastrare, incredintandu-le neantului – biletul de metrou si floarea de cimbrisor presata din acea duminica din poiana de la corbu…frumusetea momentului doare poate inca nevralgic, la fel ca durerea surda ce imi ingheata uneori genunchii, amintire a olandezelor nebune de pe clabucet…luminile albastre insa s-au stins, si diapozitivele nu se mai zaresc in intunericul cortinei ce a cazut peste subcapitolul nerostit, nescris si nestiut decat de soaptele, asteptarile si tacerile unor nopti din camera mea cu perdele stacojii…am plecat de pe plaja unde a inceput totul, lasand in nisipul primei zile de iunie, copilaria unei neimpliniri, inecata in valurile de culoarea peruzelei…si asta a fost.am dat pagina.

am ocolit stangace si confuza o mana intinsa cu prietenie peste mii de kilometri, dar nu s-a putut altfel. caci pretuiesc prea mult, prea multe lucruri adanci, dupa-amieze cu miros de tei, nopti nedormite in sesiune, duminicile cu pranzul gatit pe hol, serile cu narghilea, tequila, dans si mers pe jos, certurile si plimbarile din botanica si cate si cate altele.multumesc, pe langa toate astea, pentru o vacanta frumoasa, cu puzderie de amintiri insorite, frumoase, cald vibrand in stralucirea ramelor pe care vopseaua nu s-a uscat inca…numai bune de facut ceai la iarna… Balcic-ul boem,Kalikra cea cu briza aspra, stacojiu smaltuit cu turcoaz si sidef, Sfantu – Gheorghe Delta – Dunarea, drum fara pulbere, strazi scaldate in nisip, cor de femei lipovence de toata isprava, marea blanda si nopti cu greieri…Vama cea Veche si vesnic tanara…Prima noastra vacanta pe care am simtit-o a fi „de oameni mari”…dar care mi-a dat, cand ma asteptam mai putin, puterea de a ma regasi dupa toata ratacirea.

Scaldata in lumina incandescenta a rasaritului, primul meu rasarit din Vama, priveam cu valurile se sparg neputincioase, insirand margele de sidef efemer pe tarmul pe care a inceput si s-a terminat totul…cu capul rezemat timid, aproape temator de un umar cald, am tresarit fara de veste cu pecetea unui sarut cald pe tampla dreapta…mi-au bubuit tamplele, mi s-au rupt lacatele tuturor camarilor necunoscute.Prima crapatura din scoica ce-mi inchisese inima…

Anunțuri