Madame's Blog

Gânduri…în loc de jurnal

Illo tempore Decembrie 5, 2010

Nu m-am lasat niciodata deprimata de ploaie…cred cu tarie ca ploaia e un pretext sa te deprimi…azi insa, duminica a fost cenusie ca in cartea cu Craita din copilarie…mi-au curs prin diafilm numai poze de amintiri de duminici trecute, dar triste sau vesele, nu mi-au schimbat deloc mood-ul de butoi cu melancolie en gross… Ma plimb ca un leu in cusca prin camera…fara perdele stacojii, pe vreme de numarat bani…si imi expun aici frustrarile intocmai ca un animal rar la zoo progeniturile…daca as fi la Ploiesti, m-as plimba cu manusi cu degete taiate pe strazile mele cu magnolia, as fuma, sufland fumul spre inaltul cerului ce ploua…as rostogoli castane cazute din toamna catre Bistro…dar n-as intra…la ultima fereastra din colt, pe pervaz e un fular verde, geamul e usor crapat, dar nu se aude ce isi soptesc cei doi copii cu mainile impletite, cu soare in ochi, cu doua cesti in care ciocolata calda s-a racit de mult, dar lor nu le pasa…n-as intra, i-as lasa sa ramana umbre cum sunt, si as trece…as ocoli usor catre linia de tramvai, apoi catre piata, catre alimentara…la gardutul verde nu e nimeni, cine sa fie afara pe vremea asta? Sunt pesemne la gradi, sub copertina…sau stai, e lumina aprinsa sus, la 4…geamul e usor deschis, se aude o chitara, “where’s your crown, King Nothing?” si fumul iese valuri, valuri…sa fluier…sau sa trec? Sa trec, oricat as vrea sa fluier…ajung din nou la strada…in fata blocului, pe banca verde cu dungi negre, sclipesc alte poze…domni si doamne vecini, iesiti la o vorba, o gasca mare si vesela cu votca ascunsa in geaca, cu baticele pe frunte, cu sepcile pe ochi…doi copii ce stau la povesti in fiecare dupa-amiaza, in timp ce perdeaua ferestrei de la bucataria de la parter se misca usurel si ager…si sus, la etajul patru, un domn isi fumeaza tigara tot la geamul de la bucatarie…alaturi, la fereastra de la dormitor, doua fete stau calare pe pervaz, asculta muzicile unui finlandez si rasfoiesc un album cu poze ale trupei preferate…vor scrie inca o pagina la jocul lor imaginar cu eroi din toate benzile desenate si vor cobori sa se plimbe desculte pe mijlocul liniei de tramvai, pana in fata bisericii si inapoi…sau vor urca la etajul doi, in blocul de langa biserica…pe un covor mare rosu, in sufragerie, stau ingramaditi vreo 40 de baieti si fete…chitara canta iar, fumul e mai ceva ca intr-o taverna, in bucatarie se fac cafele tari, iar sticla de gin se plimba ca un plic fara adresa de la unul la altul… Nu reusesc sa-mi rup anumite imagini din minte…sunt ca jurnalul lui Benjamin Button, pe fiecare pagina sunt lipite alandala poze, bilete de tren, melodii, chipuri de demult…prezentul bate pasul pe loc …simt ca si cum as trai incojurata de clepsidre suspendate si fiecare miscare, fiecare adiere de vant le-ar face sa se intoarca capricioase la un anumit moment in timp, spargandu-se si imprastiind pulberea fina a amintirii peste tot…vreau cu atata disperare sa imi traiesc prezentul, sa stiu cum sa astept viitorul, ca mi-as sparge toate clepsidele, doar sa pot zambi acum… Daca as fi la Ploiesti, ar ninge…pasii m-ar purta spre gara, trenul de Moscova, obosit de drum, ar opri alb in drum spre Bucuresti…ar fluiera nervos, si zapada ar continua sa cada pe peron, acoperind urmele pasilor mei, pierduti in ninsoarea timpului…

Later edit: Song of the day – Madonna – Frozen