Ma simt ca o leguma from head to toes…de parca n-ar fi suficienta starea asta de lene nativa, ploaia si frigul de afara, lipsa de chef a unora si vorbele destul de putin prietenoase pe care le aud lately, o tristete fara margini in care ma scufund si lipsa unei linii de plutire, niste regrete mai mult sau mai putin importante…pfff, a mai venit si paula(nu conteaza cine e ea), paula pe care o stiu din clasa a 6-a, de atatia ani – 9 ani! paula care a gasit azi sa-si aminteasca si sa-mi aminteasca de bunica-mea…intr-o descriere atat de bine reusita, ca si balzac ar fi fost invidios. rezultat…eu vizualizez descrierea ei…si imi vine sa o iau razna…si mi-a mai amintit si de altceva ce as fi vrut sa uit…si atat si nimic mai mult n-o sa mai zic.
jelui-m-as si n-am cui…am venit acasa cu ganduri mari, cu ganduri de scris la licenta si alte bazaconii. pff. nu pot.”trebuie sa plec numaidecat, aici nu mai pot trai, daca nu plec indata am sa ma topesc sub ochii vostri”. da…si unde sa ma duc? la bucuresti? wow, nu vreau acolo. nici nu mai stiu ce vreau. nu vreau gandaci si sobolani, asta e clar. imi doresc pe de alta parte nopti si zile ca weekend-ul de acum doua saptamani…si crash!boom!bang!
noroc cu ada. noroc ca exista messenger. noroc cu misina si cu tzutzi. si cu aragazul din bucatarie. mi-e dor de sulina si de mare. si upsi daisy, am ratat fara sa stiu o plecare in delta. poate n-a fost sa fie.
si maine plec. si vineri e 15 mai. al cincilea. si ultimul de care voi tine cont.
7 mai 2009
