A day to die for:D iunie 30, 2009

Facultatea s-a terminat in acelasi fel in care a inceput…intr-o zi torida de vara, cu crampe abdominale si emotii mari. Am luat licenta cu 10, si multumita lui Radu de la SRI, chiar am simtit ca am muncit si ca merit nota asta…Marea Neagra, albastru giuvaier:X. Ma asteapta masteratul:D.

Tot ieri, in gara marelui oras, am mai prins o amintire in albumul CFR…trenul rapid 652, suceava nord bucuresti nord via ploiesti sud…un shake de capsuni pentru tine, unul de vanilie pentru mine…si multe zambete…29 iunie, la metrou, la gara…:D … am iesit spre ibis, spre polizu, spre agenţia CFR, loc de unde am plecat candva cu soare gri pe umeri…azi lumina lui torida radia cu stralucirea buclelor aurii si inima mea radea odata cu zborul porumbeilor de pe trepte…

Seara, am vazut The Dreamers…Multumesc pentru recomandare;)…mi-a placut muzica din film, muzica cu care am crescut…mi-a placut ideea de copii lasati de capul lor acasa, mi-a amintit de vremuri din liceu (mai mult casnice si mai deloc pornografice totusi:P)…si m-a facut sa imi doresc sa vad Parisul, si evident, I got fashion inspired:P…

Am stat apoi la o bere si la narghilea pe hol…ca in vremurile bune…

Cette jour a berce mon coeur pour la vie entiere:)

Later edit> poza mica> cursurile din cei trei ani de facultate:P

A venit vacanta…cu trenul din Franta…:D iunie 30, 2009

Desi fac parte din existenta mea din totdeauna, si foarte frecvent, mai ales in ultimii trei ani, nu am scris niciodata despre trenuri….si pare ciudat, caci pentru mine trenurile nu sunt doar un mod de a calatori…poate intamplator bunicul celei mai bune prietene din copilarie era ceferist, poate pentru ca am mers, ever since I can remember, cu trenul spre satul unde este tara mea, la medeleni al meu…
Trenurile nu sunt doar mijloace de transport in comun…sunt atate si atatea clipe pline de amintiri, si frumoase, si urate….in galeria mea de amintiri in tren, e trenul rapid satu mare-mangalia, cu care am mers la mare prima data de capul meu, proaspata studenta, tren care a facut 22 h de la punctul A la B, calculati nervozitatea calatorilor, direct proportionala cu calitatea inexistenta a serviciilor SNCFR. Cu toate astea, multumesc SNCFR pentru siguranta…inteleg intarzierile…chiar daca ma fac sa pierd o zi de tabara si sa supar oameni dragi (remember Covasna 2008).
Urmatoarele in album sunt personalele…cele catre Lipanesti, in care nasu’ se uita urat la tine daca iti iei bilet…personalele catre munte, catre brasov si catre zapada…personalele dinspre brasov spre bucuresti, trenurile private spre zarnesti;)…si personalele din anul 1…extrem de rar venind din vest, intotdeauna din sud, dinspre buzau, pline ochi si la dus si la intors, aidoma trenurilor indiene, personale pe care le-am urat cand imi luau prieteni dragi de langa mine la fiecare sfarsit de weekend, personale in care m-am inghesuit si eu, cu Cleopatra,valiza mea galbena…personale in care am ras, am ascultat muzica, am impartit ciocolata cu ceilalti si piftele cainilor din gara brazi, spre indignarea intregii lumi:P…personale in care am plans de cateva ori, dar niciodata la fel de tare si de nestapanit ca intr-un rapid ce ma ducea acasa intr-o zi gri de aprilie…
Sunt bineinteles si trenuri accelerate, dar pe care le asociez involutar personalelor…o mentiune…trenul de naveta ploiesti bucuresti, cu canapele de plus rosu, si exterior ca cele din eternal sunshine of the spotless mind…si mirificul accelerat de 21.00 catre vatra dornei, plin mereu la fel, indiferent de anotimp, zi a saptamanii si conditii atmosferice….
Trenurile rapid imi amintesc inevitabil de mare….de drumul catre vama….sageata albastra de drumul la slatina si de intoarcerea de la tulcea…
Si apoi…oamenii din tren…bunici in drum spre nepoti, parinti in drum spre copii, copii in drum spre orasul natal sau spre facultate, tineri plecati in vacanta…cupluri, copii mici, catei…atat de multi, fiecare cu povestea lui, pe care uneori ai chef sa o asculti sau nu:P…
Privelistea…ceea ce vad prin geamul trenului imi va evoca mereu cuvintele lui eliade din maitreyi….campiile bengalului, niciodata triste…cate apusuri nu am vazut in drum spre bucuresti sau dinspre mare…ninsorile pe care le-am prins, cuibarita la caldura, in drum (din)spre brasov…ploaia care se porneste de fiecare data cand ma sui in tren la intoarcerea de la 1 mai din vama…furtuna pe care am vazut-o acum vreo 3 sapt…si cel mai mult…asteptarea de a vedea dunarea veche si borcea…si emotia care tasneste pur si simplu ca intr-o poezie de-a lui nichita, atunci cand vezi primul colt de mare la eforie….
As mai avea multe sa zic…sunt in tren si in loc sa imi recitesc licenta pe care trebuie sa o sustin luni, stau si visez cu ochii deschisi la calatorii trecute si viitoare, si la oamenii care m-au insotit adesea, si la cei care ma vor insoti in viitor…amintirea trenurilor de iarna, cu caldura si geamuri aburite, sau vara, cu aer conditionat sau nu de deschiderea geamului…si glasul rotilor mereu acelasi si mereu altfel…nu ma lasa sa nu visez…
Ajung in gara…the big city awaits…trebuie sa cobor…pe curand!:)

Leapsa cu intarziere… iunie 23, 2009

Întrebarea pe care nu am rostit-o: Daca ai stii ca te iubesc, ai fugi sau ai ramane?

Greşeala pe care nu mi-o iert: ca nu am fost acolo in ultima clipa pt cineva foarte drag…

Am plecat, deşi ştiam că pentru totdeauna: într-o zi de aprilie, plina de soare gri…

Am tăcut : când trebuia sa spun te iubesc…

Regret: zilele in care am zis ca ies cu rolele, sau la pozat, sau ca nu am fugit niciodata la mare…

Defect dintotdeauna: judec oamenii după prima impresie si imi schimb relativ repede opinia

Îmi lipsesc: zilele lungi de vară, in cartier la SUD, fara griji, clatitele din anul 1, si noptile de la zarnesti…:P

Am renunţat: să scriu poezii, sa gatesc la camin, sa spun ceea ce simt

Am pierdut: doua persoane dragi intr-un singur an, legatura cu prietenii din liceu, timp pe care as fi putut sa-l petrec cu el…

Am uitat: sa iert pt o perioada, sa uit lucruri rele, sa ma opresc in loc si ma uit la stele si la pomi…

Am aruncat: niciodata cursuri, niciodata poze, niciodata amintiri –scoici, nisip, conuri de brad, dopuri de vin si bere, bilete de tren si de concerte. Nu pot sa arunc nimic in afara gunoiului clasic!

Nu am ştiut: cum e sa ti se invarta capul si sa nu-ti gasesti echilibrul decat cu eforturi supraomenesti…si nici nu vreau sa-mi amintesc

În fiecare noapte: …ma pazesc de gandaci:P…glumesc…ma gandesc la un viitor apropiat pe care mi-l doresc palpabil…

Full sail ahead pt Oana, Irina, si AcidutzzaX!
later edit: poza=happy me!

Cotton Candy TShirt iunie 23, 2009

Am terminat licenta si trimis-o spre corectare lui Radu de la SRI;), the blue eyed teacher(acum sper ca nu da de blogul asta:D)….

Drept urmare, daca n-as avea niste nefericite griji si un nod amarui in gat, as fi happy la maxim. but we’re cool, we’re cool…poke me, I dare you!

Yet I miss some things – mi-e dor de gasca mea si de orele de la gradi si gardutul verde, mi-e dor de zilele de la mecca, de mare (sulina here we come, i hope!), de Ada, de mers la padure, prin padure toamna…mi-e surprinzator de dor si de munte, de snowboard…i got very inspired by anna’s blog, si am capul prin de outfit-uri care mai de care mai satc style:P ar trebui sa le notez, numa ca sa nu uit:P a, si un must have, un bolero…

In seara asta e ziua lui Enki:D Happy B day in the Arrogant worms style…mi-e dor si de calatoria la Slatina City si nu imi vine sa cred k au trecut doi ani de atunci…mi-e dor de zilele de la inceputul facultatii si nush pentru ce…poate pt gandul ca aveam 18 ani, ca in rest, sentimentul de a fi sheep in the big city nu il regret si nu-i duc dorul…

Am gasit un cd cu chestii recuperate din fostul meu PC, currently my Dad’s…he’s using it like..never…but that’s another story…asa, si pe minunantul:P CD, dvd, actually, am gasit some long forgotten pictures….a young boy with a cotton candy Tshirt – I miss you too, crazy kitten!

Licenta asta, mama ei, ca nu mai trece odata…mi-e dor de seara de asta vara din Tei, si de seara de la Corbu, si de serile de la Zarnesti, si de parcul de la Eroilor, sau de la Izvor…si de intunericul din acest camin C….

Am primit recent complimente pentru blog si am recitit poll-ul de mai demult…drept urmare, concluzionez: daca mi-ar fi mers ok netul de la vodafone(&^&%$%#$%@$!$%%%^&&%), mi-as fi mutat blogul pe blogspot…sau wordpress ? )

Anw, miercuri port tichie:D Ora 12.00, Aula Magna, Facultatea de Drept!
Daca de atata am fost in stare:( Ah, ca nu mai cresc io odata mare!

Nevertheless, I’m Pink and Black and Bluueee….for you…cotton candy boy:D.

13 iunie 2009

Si mi-am luat secunda mea… iunie 23, 2009

Sunt la tara…un loc destul de plin de amintiri, din copilarie pana in adolescenta tarzie…am vazut aseara zeci de fluturi de noapte, atrasi de un biet bec (multumiri lui edison:P) …fluturi albi, fluturi rosii, bej delicat…toti cu trup de catifea si cu aripi de matase chinezeasca…mi-am amintit de atingerea unei camasi de matase gri…si de matasurile olgutei, fara viata acum ca si stapana lor…

‘tara’ mea…nu poate fi la medeleni decat ca illo tempore…si a avut si ea olguta ei, olguta care nu mai e…matasurile ei traiesc acum in aripile de fluturi care vin vrajiti catre bec…un far de speranta…catre care si oamenii alearga toata viata lor, vorba lui chirila…fericirea e ceva care nu se gaseste niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata…

visez la mare, la nisip auriu si la plaja din vama/sulina…si trebuie sa scriu despre mare…nu prea iese…dar va iesi. azi am pus pe roate structura si am gasit ideea…acum tot ce imi trebuie e putere de munca:D si buna dispozitie.

si pentru prima data, simt ca nu mai imi e frica sa stau acasa…cred k am iertat. amintirile s-au cernut si s-au inchis singurele in sertare si cutii. nothing else matters besides my crazy kitten, si asta a contribuit mult…

astept motorrock-ul de sambata viitoare ca atunci cand eram in liceu. si astept sa ma intorc si te revad…nu mi-e dor, dar ascult sinatra excesiv de mult in ultima vreme:P.

i’m so happy and optimistic that i’m sure i can take a glorious bite out of the whole world.

Blue haze…secunda dupa secunda…

23 mai 2009

Not a fine day for science… iunie 23, 2009

Ma simt ca o leguma from head to toes…de parca n-ar fi suficienta starea asta de lene nativa, ploaia si frigul de afara, lipsa de chef a unora si vorbele destul de putin prietenoase pe care le aud lately, o tristete fara margini in care ma scufund si lipsa unei linii de plutire, niste regrete mai mult sau mai putin importante…pfff, a mai venit si paula(nu conteaza cine e ea), paula pe care o stiu din clasa a 6-a, de atatia ani – 9 ani! paula care a gasit azi sa-si aminteasca si sa-mi aminteasca de bunica-mea…intr-o descriere atat de bine reusita, ca si balzac ar fi fost invidios. rezultat…eu vizualizez descrierea ei…si imi vine sa o iau razna…si mi-a mai amintit si de altceva ce as fi vrut sa uit…si atat si nimic mai mult n-o sa mai zic.

jelui-m-as si n-am cui…am venit acasa cu ganduri mari, cu ganduri de scris la licenta si alte bazaconii. pff. nu pot.”trebuie sa plec numaidecat, aici nu mai pot trai, daca nu plec indata am sa ma topesc sub ochii vostri”. da…si unde sa ma duc? la bucuresti? wow, nu vreau acolo. nici nu mai stiu ce vreau. nu vreau gandaci si sobolani, asta e clar. imi doresc pe de alta parte nopti si zile ca weekend-ul de acum doua saptamani…si crash!boom!bang!

noroc cu ada. noroc ca exista messenger. noroc cu misina si cu tzutzi. si cu aragazul din bucatarie. mi-e dor de sulina si de mare. si upsi daisy, am ratat fara sa stiu o plecare in delta. poate n-a fost sa fie.

si maine plec. si vineri e 15 mai. al cincilea. si ultimul de care voi tine cont.

7 mai 2009

Aprilie… iunie 23, 2009

mi-am adus aminte ca demult, acum mai bine de 10 ani, am fost la o serbare la gradinita, intruchiparea zanei aprilie…aveam o rochita bleu-ciel si niste flori facute cununita asezata cuminte pe tunsoarea mea cvasi castron:P

aprilie e bleu-ciel de atunci si pana acum…desi rochita va purta mereu o pata neagra neagra ca smoala si ca fundul ceaunului din iad, pata de nesters, in amintirea unor zile cu soare ca stralucea cu lumina gri peste toata frumusetea primaverii…

azi, am iesit din facultate dupa un curs cu VS…singurul prof cu care am facut cursuri in toti cei trei ani de facultate…se termina facultatea, si eu ma vad iar pe scarile ei, intr-o zi torida de iulie, cand am dat admitere…cum stateam acolo mai stau si acum…masini trec nebun, claxoane, zgomot, vara, toamna, iarna, primavara…eu.

eu. care privesc fascinata the blue haze care inunda tot: cer, cladiri, inima mea…cu peruzeaua mea la gat care imi aminteste de ochii ca peruzeaua, de marea cea mare si albastra ca ochii albastrii ca peruzeaua si de cerul zilelor de april sau de iunie…sau de mai:D

eu. cu bucle castanii. cu esarfa.cu camera.cu trench si tenisi.fara tigari.cu un buchet de flori galbene.pe un peron.catre…oriunde si catre nicaieri. catre casa, catre necunoscut, catre TINE…catre vama…
eu.astept sa plec la vama veche.acolo unde te-am gasit.k…vb cantecului…se poate sa fie zi, se poate sa fie noapte…vrei soare, soare iti dau…eu, april…just whistle:-”.:x

Leapsa…de primavara iunie 23, 2009

Sunt: o domnisoara care se vrea din nou copil la bunica acasa, cu genunchi juliti si pantaloni scurti, ca un baietel…uneori, laturile astea nu se prea impaca…

Pastrez: toate biletele de tren cu calatorii importante si toate carnetele de cupoane, caci fiecare fila imi aminteste de calatoria respectiva si de oamenii pe care i-am avut atunci langa mine; cateva mii de poze pe hdd unui calculator si alte cateva sute de mii in suflet – sa le spunem pe scurt, amintiri, caci „the picture of life you have seen is the frame of the self you have been”:D

Mi-as fi dorit: si eu, ca si Simone, sa mai stau prin facultate, sa ma fi bucurat mai mult de anul intai, sa fi iesit sa fac poze in toate zilele in care mi-am propus asta si am amanat/ ratat momentul din cauze diverse(un fel de a da timpul inapoi…)

Nu imi plac: oamenii ipocriti, ingamfati, care se cred superiori si se fac ca nu stiu ca asta ii deranjeaza pe cei din jur.

Ma tem: de gandaci(nu aurash, gandacii NU sunt prietenii mei:P)…serios…ma tem de vise urate, de amintiri triste…caci ma tulbura si ma fac sa nu ma recunosc uneori cand ma privesc…

Aud: muzica din Vama, dimineata, in surdina, pe langa el Comandante, unde e un pieptene mare de fier pentru curatat plaja si un cort verde in care doarme un baiat cret, si fosnet de valuri si tipat de pescarusi, si taca-taca rotilor de tren…

Imi pare rau: cand gresesc cuiva, cand vreau sa fac bine si sunt inteleasa rau, cand nu ma stradui indeajuns pentru ceea ce vreau…

Imi place: sa stau primavara in aer liber, cu flori de mar in jur si bazait de albine(desi mi-e frica si de ele:P) si sa ma incalzeasca soarele, sa topeasca fiecare farama din intunericul iernii cuibarita in mine…imi place si sa privesc apusul, sau ploaia cu soare…pe scurt, imi place soarele…si vantul insorit de primavara:D

Nu sunt: ceea ce eram acum 5 ani, dar nu prea mai imi pare rau de asta

Dansez: extrem de rar in public, si asta inca destul de des fata de vremurile din liceu…cand nu dansam deloc…dar prefer sa dansez singura in camera, cat mai exuberant si mai colorat, pe muzici cat mai populare:P(la propriu…depinde, evident, de ce popor vorbim)

Niciodata: n-as uita ceea ce trebuie sa tin minte, si ma refer aici la oameni si fapte, both good and bad…

Par: depinde ceea ce vreau:P (gluma)! Nu stiu cum par eu altora, poate adolescenta ( mi s-a spus ca arat ca Hermione din Harry Potter) poate par de 23 de ani…desi am 22:P…important e ca perceptia sa fie pozitiva.

Plang: destul de rar lately(sper sa se mentina asa, caci cred tot mai mult ca lacrimile sunt doar pentru cazuri extreme…that’s what happens cand ai plans degeaba pentru multe) dar in general, plang cand ma simt singura/nepuntincioasa/abandonata/dezamagita

Nu sunt intotdeauna: atat de buna si de draguta pe cat as vrea sa fiu…si asta ma face sa par artagoasa, rea, scorpie…na, am mai descoperit cum pot parea…c’est la vie, it’s not always milk and honey…

Nu imi place de mine: cand nu sunt capabila sa iau o hotarare, cand am prea multe ganduri negre si cand nu ma pot aduna sa incep un lucru…

Sunt confuza: cand nu stiu ce sa fac intr-o situatie, cand mi se spune ceva la care nu m-am asteptat, si cand sunt inteleasa gresit

Am nevoie: de mai mult timp/chef pentru licenta si pentru mine, si uneori, de mai mult ambitie si incredere in mine…Wear Sunscreen!

Ar trebui: sa spun ceea ce gandesc mai des, sa arat ceea ce simt mai mult…dar nu stiu daca am sa fac asta

Vreau sa dau: leapsa Danutei(aka AcidutzzaX) ( si all the love in my heart to my special little crazy kitten…)

thx simone pt comment si tag aka leapsa pe romaneste:P

PS: LA SOLICITAREA SPECIALA, TAG SI PT SUCCUBUS:d

3 martie 2009

Blog despre blog…si atat. iunie 23, 2009

Simt nevoia sa scriu acum…chestia asta cu blogguitul incepe sa devina ca esarfele arabesti…toata lumea o face, toata lumea are blog, mai mult sau mai putin reusit. sunt bloguri pe care le citesc constant, desi nu le-am trecut pe toate pe blogroll-ul meu. si app de asta, uneori ma gandesc sa intru si eu in rand cu lumea buna si sa-mi scriu blogul pe un site mai celebru decat acest obscur yahoo.360. dar conservatorismul din mine nu ma lasa sa fac asta…bine, o fi si lenea, si teama de nush cate alte etape in scrierea lui…la fel cum mi-a fost lene sa imi fac pana la capat si contul de last.fm.

ma rog…idei imi vin cand citesc alte bloguri…nu o sa dau nume, si nu ma refer la bloguri celebre, aka bendeac, piticigratis, elena udrea sau andreea raicu sau badea/huidu…le citesc si pe astea , dar nu de la ele imi vin ideile…astea apar citind trairile unor oameni obisnuiti…imi amintesc si eu de lucruri asemanatoare…nu intotdeauna triste, dar mai mereu nostagice…the good memories hurt more than the bad ones do…regret vremuri de mult apuse, de tinerete:P, dar realizez ca nu as fi ceea ce sunt acum fara suma acestor experiente, si cu riscul de a ma repeta, uneori imi place ce vad in oglinda – evident, alteori nu…si uneori vreau si nu am si plang, si ma lamentez si ajung la concluzia ca toate la timpul lor….si ca tot veni vorba de timp – ucigasul perfect – imi e tot mai usor sa don’t look back in anger…ignorance is bliss:D. si tin sa multumesc pe aceasta cale persoanei care foloseste aceste “crezuri” ca motto si laitmotiv in conversatii:D.

Scopul si durata acestui blog sunt cvasi nedefinite…mi-as dori sa-l citeasca cine vreau io sa-l citeasca, si sa-l mai si inteleaga pe deasupra…dk o va face sau nu, nu stiu.

pana una alta, am bilet la placebo. si o licenta de facut. dk am mentionat-o in ultimele doua bloguri inseamna ca ar fi timpul sa am apuc de ea, nuh? don’t waste your time or time will waste you:D.

13 februarie 2009

merry f*****n’ Xmas! iunie 23, 2009

au fost de toate…confuzie generala, si christmas frenzy, si memories despre ce faceam anul trecut p vremea asta, si heartfelt wishes, si brad si sarmale, si mos. n’a fost un jenesaisqoui – si nu ma refer la zapada…christmas n-a fost just an ordinary day, dar a fost cu siguranta umbrita de ideea ca stau sub semnul lui m…de la m.., sau de la m…, sau de la m…, sau poate de la m, sau de la morte:|…

incapabila sa ma rup de sentimentalismele si dulcegariile unui trecut care pare acoperit inegal de tone intregi de praf…am fost in vizita la danuta…family christmas party vs discutii despre emanciparea generatiei a doua la asfalt si lamentari despre inapetenta cainelui…now that’s an issue…acasa e liniste…plictiseala…e jenant, cum ar zice un amic…a avea, material, nu aduce de fapt nimic…toate sperantele despre cum va fi cand va fi…neah, just o intarire a faptului ca speranta e o marfa scumpa…si lasa un gust amar…

nu’s trista…si nici macar dezamagita…ma anima profund ideea ca exista lucruri incomparabil mai rele pe lumea asta, ca sunt bordeie care nu au…nici chiar de mos ajun…si sunt cu adevarat recunoscatoare pentru ceea ce am, pt sanatatea de care ma bucur…cat despre ceea ce vreau…cat pot sa am, voi avea, cat imi va pica din cer ramane de vazut…

am vrut sa scriu demult blogul asta…words wouldn’t come…si nici macar astea de acum nu sunt convinsa ca sunt cele mai potrivite…dar trebuie spuse, fie si out in the open pe acest blog…ca altcuiva…cui?

e primul an fara mitzy’s xmas party…primul an in care stau de la bun inceputul vacantei acasa…si nu’s acasa…si nici nu-mi doresc sa fiu in vreun oras care incepe cu B…mi-as dori sa ma dau cu placa si sa fac olandeze…sa simt vant rece pe obraz ca atunci cand am urcat la curmatura…sa am oameni in jurul meu si sa dansez si sa cant…primitiv si ancestral, sa ma bucur ca lumea se bucura…

dar nu…hai sa facem conversatie…sa povestim cum a fost in turcia…wow! NOT! hai sa ne ascundem…nu mai esti, nu mai sunt! fine! si atunci , pentru ce?

mi-e frica pana si sa plec la covasna…ca sa ce? macar sa fie zapada…

i’m just a f****d up girl looking for her own peace of mind…

25 decembrie 2008